Home Articol Viaţa este un joc

Viaţa este un joc

9 min read
0
0
1,049

Viaţa este un joc

Viaţa este un joc în care lumea pune oamenilor mereu aceeaşi întrebare: Cum crezi că sunt eu?

Iar fiecare răspunde în funcţie de cum îşi reprezintă el lucrurile: eşti plăcută, sau eşti agresivă; eşti veselă, sau eşti posacă; eşti prietenoasă sau eşti duşmănoasă etc

Ceea ce este interesant e că în acest joc toţi sunt câştigători. Lumea este de acord cu toţi şi îi oferă fiecăruia ceea ce a comandat. Şi dacă vreodată caraghiosul cel norocos, după ce va fi lovit de „realităţile vieţii”, îşi va schimba concepţia despre lume, realitatea se va schimba şi ea în mod corespunzător.

Literalmente, lumea este de acord cu ceea ce crezi tu despre ea. Dar de ce, de regulă, se adeveresc doar aşteptările rele, iar speranţele şi visurile nu se împlinesc? Motivaţia este al doilea principiu al oglinzii: imaginea reflectată se formează din unitatea dintre suflet şi raţiune.

Dacă raţiunea nu intră în contradicţie cu porunca inimii şi invers, atunci apare o forţă de neînţeles, intenţia exterioară.

Însă, în viaţă sufletul năzuieşte la ceva, iar raţiunea, având îndoieli, se împotriveşte. Sau invers: raţiunea aduce argumente convingătoare, iar inima rămâne indiferentă. Când această unitate se rupe, obiectul gândurilor este neclar – ca şi cum s-ar împărţi în două: sufletul vrea ceva, iar mintea spune altceva.

Dacă omul urăşte, o face din sufletul. Dacă se teme, o face cu toată fiinţa sa. În acest caz, existând o unitate a ne-plăcerii, obiectul este clar: ştii ce doreşti să eviţi. Sufletul şi mintea, fiind două manifestări ale realităţii – metafizică şi materială – se întâlnesc într-un singur punct şi forma mentală devine realitate.

Dorinţele, spre deosebire de temeri, nu se împlinesc prea uşor pentru că, în acest caz, unitatea se realizează foarte rar.

Sufletul se împotriveşte minţii pentru că acesta tinde către scopuri străine, iar mintea, la rândul său, nu-şi dă seama care sunt adevăratele dorinţe… ori nu crede în realizarea lor.

Există opinia că, pentru atingerea unui scop, trebuie să formulezi foarte clar comanda ca apoi să-i dai drumul în eter uitând de ea o vreme ca să nu împiedici împlinirea dorinţei.

De-ar fi aşa de simplu!

Această tehnică funcționează numai dacă este îndeplinit al doilea principiu al oglinzii. Dar cum unitatea dintre suflet şi minte se realizează foarte rar, pentru că nu poţi scăpa de perfidele îndoieli, apelăm la al treilea principiu al oglinzii.

Imaginaţi-vă următoarea situaţie neobişnuită:

staţi în faţa unei oglinzi şi nu vedeţi nimic în ea. După un timp începe să apară o formă, o imagine. La un moment dat, începeţi să zâmbiţi, dar în oglindă nu se vede zâmbetul. Ridicaţi şi mâinile, dar imaginea din oglindă este aceeaşi. Le lăsaţi jos, nicio mişcare în oglindă. Ca să vă vedeţi cu mâinile ridicate, trebuie să staţi o vreme cu ele ridicate.

Aşa funcţionează oglinda duală. Timpul de răspundere e mult mai mare şi nu se pot percepe modificările. Realizarea materială e inertă, ca smoala, dar obiectivul gândurilor se poate materializa. Singura condiţie este că imaginile trebuie create sistematic în gând un timp mai îndelungat.

Secretul este simplu. Nici nu-ţi vine să crezi cât este de banal. Dar oamenii nu au răbdare. Ei se aprind la o idee apoi „le trece” şi amână materializarea ei. Câtă vremea se îndoieşte că realizarea celor gândit este posibilă, obiectivul este neclar. Dar, mai devreme sau mai târziu, în oglindă va începe să apară o oarecare imagine. Se va vedea acest lucru când Intenţia Exterioară va deschide uşile necesare, adică se vor ivi posibilităţile realizării scopului. Atunci mintea se va convinge că tehnica dă roade şi că scopul este cu adevărat realizabil. Treptat, mintea şi sufletul vor lucra la unison, iar radiaţia mentală se va focusa creând o imagine clară. Şi iar ajungem la uniunea sufletului cu mintea.

Concluzia:

Dacă aşteptările tale sunt pesimiste şi pline de îndoieli, categoric ele se vor adeveri. Şi dacă aştepţi o întâlnire şi te gândeşti că persoanele vor fi antipatice, presimţirile tale se vor adeveri din nou. În schimb, dacă eşti pătruns de gândul naiv că viaţa îţi va oferi tot ce este mai bun – nu se ştie de ce – aşa va fi, scrie Vadim Zeland.

 by Iluzia

Load More Related Articles
Load More By Iluzia
Load More In Articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also

Şi am aflat răspunsul – LIBERTATEA

LIBERTATEA Curs in Miracole Lecţia 128 „Lumea pe care o văd nu deţine niciun lucru p…