Oare de cine ne protejăm?

De cine ne protejăm?

Suntem fiinţe multidimensionale. Aşa cică. Adică există mereu un alt EU mai evoluat decât EU-l din dimensiunea asta. Şi un altul şi mai evoluat decât EU-l… şi tot aşa până ajunge la a fi una cu Sursa. Dar există EU-rile noastre şi pe orizontală. În lumi diferite. Tot ce ne-am putut imagina vreodată… sau nu am putut… există. Câte posibilităţi avem în viaţă, câte căi putem parcurge, ele există în alte dimensiuni paralele. Dar există şi acele dimensiuni în care suntem ceva ce mintea noastră nu poate percepe.

Greu de înţeles? Cu mintea nu e greu, dar cu simţirea este al naibii de dificil. Şi, pe undeva în drumul nostru prin viaţa pământeană, ne-am dat seama că simţirea contează.

Dar să revin la protecţie.

Ne protejăm prin toate mijloacele, pe toate direcţiile. Ne protejăm de oameni, de animale, de boli, de manipulare… ne protejăm din teama că ne pierdem obişnuinţa, rutina, locul cald etc.

Aşa credem: că ne protejăm de ceilalţi. Oare aşa să fie?

Cândva, Sursa, ca să se cunoască pe Sine, s-a fragmentat. Şi s-a văzut, dar nu s-a cunoscut. Ca să se cunoască pe Sine… dar ştiţi povestea, nu are rost s-o-nşir aici. Luând-o logic, de la mine înapoi, către Sursă, de cine m-oi fi protejând? De mine, este? Tot ceea ce văd şi simt în jurul meu ce-o fi? Nu tot Sursa? Nu sunt cumva manifestările Sursei? Deci, de cine mă protejez?

PS: ne luăm prea tare în serios şi pierdem esenţialul.

Load More Related Articles
Load More By Iluzia
Load More In Articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also

Mintea este inconştientă în totalitate

Pe fluxul ascendent, informaţiile sunt sintetizate şi preluate de nivelul superior (în mod…