Home Articol Mintea este inconştientă în totalitate

Mintea este inconştientă în totalitate

9 min read
0
0
183

Pe fluxul ascendent, informaţiile sunt sintetizate şi preluate de nivelul superior (în mod automat).

De exemplu, Mintea obţine senzaţiile, iar Conştiinţa le sintetizează în percepţia senzorială. Se ştie că inconştientul operează cu o mulţime de informaţii, dar numai o mică parte din acestea ajung conştiente, mai precis spus, sunt captate de Conştiinţă. Similar, Spiritul îşi extrage doar datele care îl interesează din orizontul Conştiinţei.

Pe fluxul descendent strategia şi decizia Spiritului devin comenzi detaliate la nivelul Conştiinţei, iar Minţii îi revine să folosească resursele imense de care dispune pentru execuŃie. Este de remarcat că intenţiile Conştiinţei sunt, în general, decizii venind de mai sus.

De exemplu, atunci când copilul învaţă să meargă, este foarte atent (conştient) la toate mişcările. După ce Mintea şi-a creat automatismul mersului, copilul nu va mai fi atent la mers. Conştiinţa sa se poate ocupa de alte lucruri mai interesante. Aşa se petrece şi cu Spiritul. În copilăria mică, Spiritul se preocupă intens de a învăţa Conştiinţa în formare cum să dea ordine Minţii. În primii ani de viaţă, copilul are o legătură puternică cu Spiritul şi cu lumile spirituale, fiindcă deocamdată Conştiinţa sa învaţă lecţiile primare, sub tutelă. Pe măsură ce Conştiinţa copilului se maturizează (i se formează egoul), Spiritul îi oferă libertatea naturală de a lua decizii pe cont propriu în chestiunile simple, de supravieţuire şi interacţiune comună cu lumea. Eliberându-se de preocupările elementare, Spiritul omului matur se poate concentra pe chestiuni mai rafinate, intelectuale, estetice, etice, pur spirituale, pe care le poate apoi transmite Conştiinţei.

Putem stratifica nivelurile psiho-informaţionale astfel: La nivelul bazal, creierul primeşte semnale din mediu (prin nervii senzitivi) şi dă comenzi (prin nervii motori), iar toate acestea trec prin Minte. Pe un nivel imediat superior, Mintea generează idei noi şi primeşte sau emite gânduri în Câmpul psihomental extins. Această activitate se reflectă şi în ariile asociative din creier.

Totuşi, Mintea este „inconştientă” în totalitate. Doar acele informaţii ce ating nivelul mai înalt al Conştiinţei formează „conştientul”. Originea intuiţiei geniale şi inspiraţiei divine este în „supraconştient” (Spirit), aflat pe nivelul suprem.

Ca în orice sistem informaţional, pot apărea şi pierderi de date pe traseu. În acest caz, omul poate fi dezorientat, nehotărât, ia decizii greşite sau are o conduită aberantă. Din nefericire, nu răspundem numai dorinţei binevoitoare a propriului Spiritului, ci deseori voinţa noastră este puternic subjugată de factori exteriori sau de automatisme mentale.

DEFINIŢIE: Ceea ce popular numim „suflet” este combinaţia naturală dintre Minte şi Conştiinţă.

SUFLET = MINTE + CONŞTIINŢĂ

CONŞTIINŢA EGOTICĂ

În mod obişnuit, Spiritul este invizibil pentru Conştiinţă, aşa cum aerul este invizibil pentru ochii fizici. Tot ce vede Conştiinţa este tabloul pe care i-l prezintă Mintea, pe care o comandă hotărât.

Conştiinţa se crede şef absolut şi nu îşi dă seama că ea este doar veriga intermediară.

Nu am simţi frica de moarte dacă nu ne-am simţi separaţi de Spiritul etern. De fapt, nu suntem separaţi, ci doar detaşaţi temporar (tot aşa precum un ambasador trăieşte într-o ţară străină timp de câţiva ani, continuând să fie strâns conectat la ţara natală, în care poate fi rechemat în orice moment). Totuşi, Spiritul o supraveghează permanent (în starea de veghe), îi dă ordine, pe care Conştiinţa le asimilează ca şi cum ar fi propria ei voinţă.

Dar când fluxul informaţional are blocaje, Conştiinţa poate să nu primească în mod corect indicaţiile tăcute ale Spiritului, iar acesta poate să nu perceapă realitatea fizică în mod corect.

În acest caz nefericit (şi din păcate des întâlnit) Conştiinţa ia decizii pe cont propriu, care aproape întotdeauna nu sunt prea inspirate, fiindcă sunt influenţate decisiv de Mintea însăşi (care, să nu uităm, este total inconştientă, dar foarte puternică). În principiu, Spiritul percepe tot ce ajunge la Conştiinţă, dar el nu e interesat de toate micile detalii care formează viaţa omului; multe îl pot plictisi. Deşi discernământul Spiritului este mai mare decât al Conştiinţei în deciziile importante, totuşi Conştiinţa este mai competentă să comande Mintea în amănunte, cunoscând-o bine şi fiind specializată în interacţiunea cu ea. Din acest punct de vedere, Spiritul ar putea fi asemănat cu un filosof distrat.

Omul obişnuit poate foarte uşor confunda glasul tăcut al Spiritului cu influenţele Minţii.

Înţeleptul este acel om, foarte rar de găsit, care poate să le diferenţieze şi să aleagă varianta Spiritului.

Din cartea lui Răzvan Alexandru Petre, Conştiinţa umană între minte şi spirit.

Load More Related Articles
Load More By Iluzia
Load More In Articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also

Între minte şi spirit

SPIRITUL Conform Ştiinţei Spirituale, Spiritele sunt creaţii primare ale lui Dumnezeu. Nat…